Poveste de ulita...

episodul 1 (sau episodu' pilot)

A fost odata ca niciodata un satuc undeva in Modova. Satucul asta era condus de un mare si vajnic primar, pe numele sau Miki Retrogradare. Ei bine, primaru' asta era mare tartor, el taia si spanzura pe acolo de nici apa de ploaie nu-l putea opri. Cum necum, in cladirea de 4 camere unde era primaria, omusteanul isi tinea toate lucrurile si pe toti retardatii in care avea incredere. Pentru ca numai asa se putea lucra in cele patru camere, cu retardati care sa nu stie ce si cum, asa ca nea Miki le lasa iluzia ca ar fi cineva si ei. Amu' toti se pregateau de mare sarbatoare, anul acesta satucul (am uitat numele- Inapoieni) implinea 100 ani de libertate (de sub jugul tuicii, si intrau in cel al vinului). Da, oriunde trageai cu ochiul vedeai numai serbari, de la caltabosi gratis, la evenimente culturale, "Badea Gheorghe cu vaca in sura", era ultima piesa care a spart toate topurile in sat si in toate localitatile invecinate. No, nea Miki se ducea la scena amplasata pe islazul comunal si se tot gandea el cate necazuri a avut pana a pus mana pe bucata ceea de pamant. De luni bune el se chinuia sa obtina pamantu ala, de la un mare tartor in comuna de care apartinea satu, adica Retardatii din Vale. Tartoru de acolo, Razgaiala Micutu', a avut numa conflicte cu toata lumea, cand era bossu alora de la "Ce-ai mancat azi?". Nici Miki nu scapase de belele, caci Micutzu' s-a tot plans lui Mielu Cracaniu, primul lui sef si mentor. Aista Cracaniu, se tot dadea mare si tare, ca el a pus oamenii pe care i-a vrut, unde a vrut si ca cere sa fie respectat. Si, in parte a reusit, mai ales ca tot satu era plin de fraieri care au pus botu' imediat, dupa ce Mielu ii tot lua si le dadea cate o sutica de "rapanoasa" la birtu lu' Banut Chinezu, din Piata Impreunarii, denumire data ulitei principale. Da' sa revenim la ale noastre. Micutzu' s-a dus glon] la Mielu si l-a parat pe Miki ca nu-l lasa sa obtina si el ceva din teren. Atunci, foc si para, Mielu a pus mana pe telefonul public si l-a sunat pe Miki. Cum ei erau tovarasi, mai ales ca Mielu si-a bagat la primarie cativa omuletzi, a zis ca-l face usor pe Miki sa se razgandeasca. Dar ti-ai gasit?Nu, Miki a refuzat din start. A zis ca e tarlaua lui si ca nu se baga nimeni peste ea, nici al' mai mare sef Milin Beliceanu, seful direct al lui Mielu. Vazand ca nu-i de-a buna cu Miki, aist Mielu s-a tot gandit ce sa coaca. A pus mana iar pe telefon, si l-a sunat pe Cretinel Coiasu, cel mai tare si influent gaozar din sat. Coiasu avea o hartie pe care o numea ziar, si pe care o scoatea o data pe saptamana. Mielu stia ca s-a dus la un gaozar de rahat, dar s-a gandit ca daca ii da o sticla de "rapanoasa" o sa o rezolve ca asta pune botu' si la o bomboana aruncata. Da de unde, ca toata lumea stii ca saracu Coiasu ia de toate numa sa-i fie lui bine, asa ca nu avea mare impact. Atunci, Mielu a copt altceva. A facut ce a facut, si a adus langa el o cloaca de jmenari, printre care un tartor de judet, ce in trecut a facut jmenuri cu o buruiana si politaiu' comunal l-a bagat la racoare, si cu inca alti doi complet retardati de care nu merita sa povestim. Bun, cand s-a vazut cu sacii in caruta (aia de o numea el masina), a strigat o data la cai "Hai wai Mertzane, hai wai Logane-dii in mama voastra" si a plecat spre sediul lui, adica la coliba aia de chirpici din marginea satucului.
Pana sa revenim la planul lui Mielu, sa trecem in alta parte a satului, mai precis la aia cu care Mielu se afla in razboi total, adica la mierlaiti- manelari. Frate, aici erau o groaza de baietasi, fiecare cu tabara lui. Unu, fost bancher, altu fost invatator la scoala din sat isi faceau planuri de guvernare a comunelor din jur. Si ce le invarteau, si ce le suceau ca aproape se bateau intre ei. O data s-au palmuit, da asa de tare, incat tinerii manelari care asistasera la scena au fugit speriati, si s-au refugiat ori la primarie, ori la Camaruta Comunala, la tatuca Americanu, un batran respectabil, care a fost primar inaintea lu' Miki. Totusi, manelarii astia tineri, au stiut cum sa-l induplece, cum sa-i primeasca, desi tatuca nu-i suporta pe manelarii astia in varsta. Seful manelarilor, Ban Ardelean spumega de furie, si din cauza tinerilor sai, da si din cauza ca se certase cu invatatorul Tinica Ciubotea, pe tema care sa fie aia ce vor sa ocupe un loc in Marea Adunare Comunala, acolo de unde era si Mielu. Asta era si scopul manelarilor, sa intre in Adunare si sa-i sparga mecla lu Mielu, care facuse de multe ori misto de ei ca nu aveau treaba cu Adunarea. Acuma manelarii coceau razbunarea, da nu se pusese de accord cu cine sa fie dulapurile care intra in Adunare. Ei, da' s-a facut tarziu acuma, tre sa plece si povestitoru' la bodega sa mai auda o barfa-doua. Revenim noi cu ceva mai multe detalii despre Inapoiati si maine. Avem in plan o povestioara cu niste personaje proaste de-a dreptul...